Recurs in interesul legii. Revizuire. Instanta Competenta.
Publicata pe site la data de
Institutie: Inalta Curte de Casatie si Justitie
Instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire este instanţa care a
judecat cauza īn primă instanţă, chiar dacă, la momentul introducerii cererii, datorită
modificării dispoziţiilor
Decizie nr. 30/2006
din 09/10/2006
privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de
procurorul general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la instanţa competentă să
judece cererea de revizuire în cazul în care, la momentul introducerii cererii, datorită modificărilor normelor de
competenţă, primei instanţe nu i-ar mai reveni competenţa de a judeca fondul cauzei în primă
instanţă
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I
nr. 725 din 26/10/2007
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE -
SECŢIILE UNITE -
DECIZIA Nr. XXX
din 9 octombrie 2006
Dosar nr. 19/2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ.
dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
instanţa competentă să judece cererea de revizuire în cazul în care, la momentul
introducerii cererii, datorită modificărilor normelor de competenţă, primei instanţe nu i-ar mai reveni competenţa de a
judeca fondul cauzei în primă instanţă.
Secţiile Unite au fost constituite cu
respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, fiind prezenţi 85 de
judecători din totalul de 116 în funcţie.
Procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost
reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul
în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a
se stabili că instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire este instanţa
care a judecat cauza în primă instanţă, chiar dacă la momentul introducerii
cererii, datorită modificării normelor de procedură, acesteia nu i-ar mai reveni
competenţa de a soluţiona fondul cauzei în primă instanţă.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în
interesul legii, constată următoarele:
În practica instanţelor judecătoreşti
s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la instanţa
competentă să judece cererea de revizuire în ipoteza in care, în urma modificării
normelor de procedură, instanţa care a judecat cauza în primă instanţă nu mai
are această competenţă.
Astfel, unele instanţe au apreciat că
este competentă să soluţioneze cererea de revizuire instanţa căreia i-ar reveni
competenţa să soluţioneze fondul cauzei în momentul introducerii cererii.
În sprijinul acestei opinii a fost
invocat principiul activităţii legii procesual penale.
Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat
că instanţa care a soluţionat fondul cauzei rămâne competentă să judece şi
cererea de revizuire, chiar dacă, la momentul introducerii acesteia, competenţa
de a judeca acea cauză în primă instanţă ar reveni unei alte instanţe.
Aceste din urmă instanţe au interpretat
şi aplicat corect dispoziţiile legii.
În adevăr, în conformitate cu
dispoziţiile art. 397 alin. 1 din Codul de procedură penală, "Cererea de
revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanţa care a
judecat cauza în primă instanţă", care procedează la efectuarea actelor de
cercetare potrivit prevederilor art. 399 din acelaşi cod.
Consecvent
acestei reglementări, legiuitorul a stabilit, prin art. 401 din Codul de
procedură penală, că este competentă să judece cererea de revizuire instanţa
care a soluţionat cauza în primă instanţă.
În raport cu aceste dispoziţii ale legii
care, având caracter procedural, sunt de strictă interpretare şi de imediată
aplicaţiune, se impune, deci, să se considere că numai instanţa care a judecat
cauza în primă instanţă este competentă să soluţioneze cererea de revizuire,
chiar dacă la data introducerii cererii, datorită modificărilor de ordin legislativ
intervenite, acea instanţă nu mai are competenţa de a judeca fondul cauzei în primă
instanţă.
Această interpretare se impune şi în
raport de natura juridică a căii de atac a revizuirii, care este o cale de atac
de retractare, aparţinând, din punct de vedere al competenţei, aceleiaşi
instanţe care a judecat fondul cauzei.
O altă interpretare a dispoziţiilor
legale referitoare la competenţa de soluţionare a cererii de revizuire ar
contraveni principiului activităţii legii procedurale în vigoare la momentul
efectuării actului, respectiv a celei aplicabile la data pronunţării hotărârii
împotriva căreia este îndreptată calea extraordinară de atac a revizuirii,
precum şi caracterului acţiunii de revizuire de a fi o cale de atac de retractare.
De altfel, în această privinţă este de
observat că, potrivit art. 3 din Legea nr. 31/1968, pentru punerea în aplicare
a actualului Cod de procedură penală, "regulile de competenţă... se aplică
şi cauzelor în care procesul penal a fost pornit înainte de intrarea în vigoare
a acestui cod, afară de cazul când a intervenit o hotărâre în primă instanţă".
Instituindu-se astfel regula
ultraactivităţii legii procedurale anterioare pentru cazul când s-a dat o
hotărâre în primă instanţă, raţiunea ca procesul să continue potrivit regulilor
de competenţă în temeiul cărora a fost pronunţată hotărârea dată în primă instanţă
trebuie admisă şi atunci când împotriva unei atari hotărâri se exercită calea extraordinară
de atac a revizuirii ulterior modificării competenţei de judecată.
Această interpretare a dispoziţiilor
referitoare la competenţa de soluţionare a cererii de revizuire se impune şi
pentru că tot prin Legea nr. 31/1968 se mai prevede, la art. 4, că
"hotărârile sunt supuse căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la
data pronunţării lor", deci, şi căii de atac a revizuirii, pentru
eventuala retractare, în condiţiile legii.
Ca urmare, în lipsa unei dispoziţii
contrare, instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire este
determinată de reglementarea în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate
pe această cale, iar nu de aceea existentă în momentul introducerii cererii de
revizuire.
Aşa fiind, în cazul cererii de
revizuire, întregul ansamblu de norme procedurale evidenţiază aplicabilitatea
regulii stabilite cu valoare de principiu, prin art. 401 din Codul de procedură
penală, în conformitate cu care "Competentă să judece cererea de revizuire
este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă", reglementare care,
în succesiunea sa, este în deplină concordanţă şi cu reglementarea dată
competenţei de efectuare a actelor de cercetare, în care privinţă, potrivit
art. 397 alin. 1 din acelaşi cod, "Cererea de revizuire se adresează
procurorului de la parchetul de pe lângă instanţa care a judecat cauza în primă
instanţă".
A considera altfel ar însemna să fie
schimbată natura juridică de cale de atac de retractare a cererii de revizuire,
menită să asigure exercitarea autocontrolului de către însăşi instanţa care s-a
pronunţat asupra fondului procesului, ceea ce ar fi inadmisibil.
Evident, în cazul în care instanţa care
a soluţionat fondul cauzei a fost între timp desfiinţată, un asemenea mod de a
proceda nu ar mai fi posibil. De aceea, numai într-o astfel de situaţie, chiar
dacă actualul Cod de procedură penală şi legea de punere a sa în aplicare nu
conţin nicio dispoziţie în această privinţă, se impune să fie determinată competenţa
de soluţionare a cererii de revizuire potrivit normelor de competenţă în vigoare
în momentul introducerii cererii, în sensul precedentelor reglementări cuprinse
în art. 576 alin. 2 din Codul de procedură penală anterior.
În consecinţă, în temeiul art. 25 lit.
a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi al art. 4142 din
Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a
se stabili că soluţionarea cererii de revizuire revine în competenţa instanţei
care a judecat cauza în primă instanţă, chiar dacă, la momentul introducerii
cererii, datorită modificării dispoziţiilor procedurale, aceasta nu mai are competenţa
de a soluţiona fondul cauzei în primă instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii
declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor art. 401 din
Codul de procedură penală, stabilesc:
Instanţa competentă să soluţioneze
cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă,
chiar dacă, la momentul introducerii cererii, datorită modificării
dispoziţiilor legii procesual penale, aceasta nu mai avea competenţa de a judeca
fondul cauzei în primă instanţă.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2
din Codul de procedură penală.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi,
9 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI
JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Joi, 9 Februarie 2012
