Jurisprudenta Inalta Curte de Casatie si Justitie Curtea Europeana a Drepturilor Omului Decizii - recursuri in interesul legii Decizii Hotarari

Print  Recomanda  Y!M

Publicitate

Decizia nr. 612/2007 , SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Actualizata la
Institutie: ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 612/2007

Dosar nr. 15109/1/2005

Şedinţa publicã de la 1 februarie 2007

Asupra recursului de faţã;

Din examinarea lucrãrilor din dosar, constatã urmãtoarele:

Prin acţiunea înregistratã la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul C.C.C. a chemat în judecatã Ministerul Justiţiei solicitând sã se constate dreptul sãu şi obligaţia pârâtului de a beneficia şi respectiv de a încheia contract de asigurare pentru risc profesional, conform art. 77 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor; obligarea pârâtului la plata sumei de 527.570.000 lei reprezentând paguba ce i-a fost produsã prin incendierea autoturismului proprietate personalã şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecatã ocazionate de acest proces.

În motivarea acţiunii s-a arãtat cã în noaptea de 10 ianuarie 2005 i-a fost incendiat autoturismul proprietate personalã Audi A4, parcat în faţa blocului, prin folosirea intenţionatã a unei surse de aprindere pentru a genera incendiul, aşa cum s-a stabilit în raportul de cercetare tehnico-ştiinţificã din 11 ianuarie 2005.

Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii cu motivarea cã, aşa cum rezultã din textul art. 77 din Legea nr. 303/2004, ceea ce suportã ministerul este costul asigurãrii, adicã a primelor de asigurare cãtre asigurator (o societate de asigurare) şi despãgubirile datorate ca urmare a producerii riscului asigurat.

Prin sentinţa civilã nr. 1471 din 14 septembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulatã de reclamant, ca neîntemeiatã.

Pentru a adopta aceastã soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţã, cã judecãtorii şi procurorii beneficiazã de asigurare pentru risc profesional realizatã din fondurile Ministerului Justiţiei, Ministerului Public, dar aceastã asigurare se realizeazã în condiţiile stabilite printr-o hotãrâre a Guvernului cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii ( art. 78 pct. 3 din Legea nr. 303/2004).

S-a mai reţinut cã Ministerul Justiţiei, i-a rãspuns reclamantului, la sesizarea înregistratã sub nr. 45844/2005, cã deja s-a publicat pe site-ul propriu, proiectul de hotãrâre a Guvernului şi nota de fundamentare.

Instanţa a mai arãtat cã în nici un caz nu se poate interpreta art. 78 din aceeaşi lege, în sensul cã Ministerul Justiţiei trebuie sã încheie contracte de asigurare, aceastã obligaţie revenind unor societãţi de asigurare, ministerului revenindu-i eventual obligaţia de platã a primelor de asigurare.

Împotriva acestei hotãrâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului se susţine cã instanţa de fond în mod greşit a considerat cã în cauzã nu sunt incidente prevederile art. 77 şi 78 din Legea nr. 303/2004.

Recurentul susţine cã Ministerul Justiţiei este responsabil pentru prejudiciul suferit deoarece avea obligaţia de a iniţia proiectul de hotãrâre privind asigurarea magistraţilor încã din septembrie 2004, data intrãrii în vigoare a Legii nr. 303/2004.

S-au invocat şi prevederile art. 999 C. civ., arãtând cã prejudiciul este cauzat prin neglijenţa pârâtului.

În fine, recurentul a arãtat cã Ministerul Justiţiei nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale şi anume: iniţierea hotãrârii de guvern, alocarea fondurilor de asigurare, încheierea contractelor de asigurare, aducându-l astfel în imposibilitatea de a beneficia de dreptul de a fi asigurat profesional.

Examinând cauza şi sentinţa atacatã în raport de actele şi lucrãrile dosarului, Curtea constatã cã recursul este nefondat pentru cele ce se vor arãta în continuare.

Potrivit art. 78 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, republicatã şi completatã: „Judecãtorii şi procurorii beneficiazã de asigurare pentru risc profesional realizatã din fondurile bugetare ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale Ministerului Justiţiei, .. pentru viaţã, sãnãtate şi bunuri, dacã sunt afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu, sunt în legãturã cu acestea ..”

Din interpretarea acestei norme legale, rezultã cã Ministerului Justiţiei îi revine obligaţia de platã a primelor de asigurare, iar riscul asigurat, evenimentul viitor şi incert, constituie riscul profesional pe care îl implicã exercitarea activitãţii de magistrat.

Deci ceea ce suportã ministerul este costul asigurãrii, în nici un caz despãgubirile datorate dupã producerea riscului asigurat.

În cauzã recurentul nu a fãcut dovada cã incendierea autoturismului proprietate personalã a fost în legãturã cu exercitarea atribuţiilor sale de serviciu.

Astfel fiind, instanţa de fond în mod corect a constatat cã Ministerul Justiţiei nu are obligaţia sã încheie contract de asigurare, aceasta revenindu-i societãţii de asigurare.

În consecinţã, pentru considerentele arãtate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.C.C. împotriva sentinţei civile nr. 1471 din 14 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi 1 februarie 2007.