Jurisprudenta Inalta Curte de Casatie si Justitie Curtea Europeana a Drepturilor Omului Decizii - recursuri in interesul legii Decizii Hotarari

Print  Recomanda  Y!M

Publicitate

Decizia nr. 581/2007 , SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Actualizata la
Institutie: ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 581/2007

Dosar nr. 2638/39/2006

Şedinţa publicã de la 31 ianuarie 2007

Asupra recursului de faţã;

Din examinarea lucrãrilor din dosar, constatã urmãtoarele:

Prin acţiunea înregistratã la Curtea de Apel Suceava, secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal (urmare declinãrii competenţei de cãtre Tribunalul Botoşani, prin sentinţa nr. 301 din 23 mai 2005), reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Botoşani, anularea Hotãrârii nr. 1637 din 25 februarie 2005 emisã de pârâtã şi obligarea acesteia sã-i acorde drepturile prevãzute de Legea nr. 189/2000.

În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care hotãrârea contestatã, acte de stare civilã şi declaraţia comunã autentificatã a unor martori, arãtând cã a fost deportat în Transnistria, în perioada cuprinsã între septembrie 1942 şi septembrie 1945.

Prin sentinţa nr. 284 din 7 septembrie 2005, Curtea de Apel Suceava, secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea şi cererea de intervenţie în interesul reclamantului şi a anulat hotãrârea emisã de pârâtã, stabilind cã reclamantul are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada septembrie 1942 - septembrie 1944.

Recursul declarat de pârâta C.J.P. Botoşani, împotriva acestei sentinţe a fost admis de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal care, prin decizia nr. 365 din 2 februarie 2006, a casat hotãrârea atacatã, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, în vederea suplimentãrii probatoriului.

Rejudecând cauza dupã casare, Curtea de Apel Suceava, secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 138 din 24 mai 2006, a admis acţiunea formulatã de reclamant şi cererea de intervenţie în interesul acesteia, formulatã de P.R.S.D.R., şi anulând hotãrârea emisã de pârâtã, a stabilit cã reclamantul are calitatea de beneficiar al drepturilor prevãzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada septembrie 1942 - septembrie 1944.

Pentru a pronunţa aceastã soluţie, instanţa de fond a reţinut cã, prin probatoriul administrat în cauzã, respectiv declaraţiile celor doi martori audiaţi nemijlocit de instanţã, M.M. şi D.E., ambii beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000, reclamantul a fãcut dovada cã împreunã cu familia sa a fost deportat, din motive etnice, în Transnistria, în perioada susmenţionatã.

Şi împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinicã şi nelegalã, a declarat recurs pârâta C.J.P. Botoşani, arãtând cã în mod greşit instanţa a reţinut calitatea de deportat a reclamantului şi a acordat acestuia drepturile compensatorii prevãzute de lege, în condiţiile în care susţinerile reclamantului nu au fost dovedite cu acte oficiale iar persoanele care au dat declaraţii în susţinerea acţiunii nu au fãcut dovada cã ele însele au calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999.

Examinând sentinţa atacatã în raport cu actele şi lucrãrile dosarului, cu criticile formulate de recurentã, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauzã, inclusiv cele ale art. 304¹ C. proc. civ., Curtea constatã cã recursul este nefondat, dupã cum se va arãta în continuare.

În conformitate cu art. 1 lit. a) din O.G. nr. 105/1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiazã persoana, cetãţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul cã a fost deportatã în ghetouri şi lagãre de concentrare din strãinãtate.

De asemenea, potrivit art. 6¹ din O.G. nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrãrii în situaţiile prevãzute la art. 1 din ordonanţã se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente şi, în lipsa acestor acte, prin declaraţie cu martori.

Ori, din declaraţiile martorilor M.M. şi D.E., ambii audiaţi nemijlocit de instanţa de fond şi beneficiari, ei înşişi, ai prevederilor O.G. nr. 105/1999, rezultã într-adevãr cã reclamantul a fost deportat, împreunã cu familia sa, din motive etnice şi rasiale, în Transnistria, în perioada pentru care i-au fost acordate drepturile.

În cauzã, dovada deportãrii reclamantului s-a fãcut, aşadar, conform legii, instanţa de fond în mod corect admiţând acţiunea şi stabilind cã reclamantul are calitatea de beneficiar al drepturilor prevãzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada septembrie 1942 - septembrie 1944.

Pentru considerentele arãtate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticatã, ca fiind temeinicã şi legalã.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Botoşani, împotriva sentinţei nr. 138 din 24 mai 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi 31 ianuarie 2007.