Decizia nr. 219/2007 , SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Actualizata la
Institutie: ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 219/2007
Dosar nr. 259/35/2006
Şedinţa publică de la 16 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 iunie 2006, reclamanta SC L. SRL a chemat în judecată A.N.A.F. – D.G.F.P. Satu Mare, solicitând ca în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea executării raportului de inspecţie fiscală nr. 24710 din 30 martie 2006 şi a Deciziei de impunere nr. 162 din 31 martie 2006, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 4219/2006, privind acţiunea în anulare a acestor acte administrative.
În motivarea cererii se arată că în raportul de inspecţie fiscală s-au formulat constatări nefondate şi nelegale, prin interpretarea greşită a unor reglementări în materie fiscală.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 126/ CA din 4 august 2006, a respins cererea, apreciind că motivele de suspendare invocate, nu sunt de natură a crea o aparenţă de ilegalitate a actelor administrative a căror executare se solicită a fi suspendată, nefiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta SC L. SRL, susţinând în esenţă că, valoarea foarte mare de 11 miliarde a sumei contestate, în cazul în care aceasta ar fi executată ca urmare a deciziei de impunere, în baza căreia s-a procedat deja la blocarea conturilor sale, are caracterul previzibil prevăzut de lege, al unui prejudiciu material cu consecinţe deosebite, punând-o în imposibilitatea achitării salariilor, a achiziţiilor de materiale.
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunţarea instanţei de fond.
În fapt, recurenta – reclamantă, în perioada 14 octombrie 2005 – 30 martie 2006, a fost controlată de inspectorii fiscali, fiind obligată la plata taxelor şi impozitelor în sumă de 11 miliarde.
Având în vedere că pârâta a emis o decizie de impunere nr. 162 din 31 martie 2006, în baza căreia urmează să se procedeze la recuperarea sumelor stabilite prin raportul de inspecţie fiscală, deşi acesta a fost atacat prin contestaţie înregistrată la D.G.F.P., la 5 mai 2006, nesoluţionat în termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004, pentru prevenirea unei pagube iminente ce s-ar crea societăţii reclamante odată cu efectuarea procedurilor de executare, prin blocarea conturilor, se impune suspendarea executării actelor administrative.
Fiind îndeplinită, cerinţa cumulativă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul declarat, se va modifica sentinţa atacată în sensul admiterii cererii de suspendare.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC L. SRL împotriva sentinţei nr. 126/CA/2006 din 4 august 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi admite cererea formulată de reclamanta SC L. SRL Negreşti – Oaş. Dispune suspendarea executării raportului de inspecţie fiscală nr. 24710 din 30 martie 2006 şi a deciziei de impunere nr. 162/31 martie 2006, ambele emise de D.G.F.P.J. Satu Mare, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii privind anularea acestor acte.
Obligă intimata să plătească recurentei – reclamante SC L. SRL suma de 6850 lei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2007.
Vineri, 10 Septembrie 2010
