logo Vineri, 18 Aprilie 2014
 
Diverse
Feedback
Despre noi
Ce facem
Contact
rss juris.ro RSS
 
Arhiva stiri
 
 
Jurisprudenta
Inalta Curte de Casatie si Justitie
Curtea Europeana a Drepturilor Omului
Decizii - recursuri in interesul legii
Decizii
Hotarari
rss Print
rss Recomanda
rss Y!M
Publicitate
Inregistrare marci in toata lumea

D E C I Z I A NR. 1447, SECŢIA CIVILĂ


Actualizata la
Institutie: CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

R O M Â N I A

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ

D E C I Z I A NR.1447 DOSAR NR.3491/2001

Şedinţa publică de la 9 aprilie 2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta R.A.împotriva deciziei civile nr.149 din 5.07.2001 a Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă.

La apelul nominal s-au prezentat recurenta-pârâtă R.A., personal şi asistată de avocat M.E., intimatul-reclamant V.A., personal şi asistat de avocat C.L.M., intimaţii-pârâţi R.M.I.şi N.C..

Procedura completă.

Se referă neexecutarea obligaţiei de timbrare, astfel cum a fost stabilită prin încheierea de şedinţă din 30.10.2002.

Avocat M.E. a depus taxa de timbru datorată de recurenta-pârâtă R.A., pentru recurs filele 35, 36 şi dovada imposibilităţii de prezentare pentru termenul de judecată din 30.10.2002.

Curtea, din oficiu, pune în vedere reclamantului V.A. să precizeze dacă recunoaşte înscrisul de la fila 5 dosar recurs, intitulat „protocol de intenţie”.

Intimatul-reclamant V.A. invederează că recunoaşte acest înscris, dar că acesta nu s-a concretizat printr-o înţelegere între părţi.

Curtea, luând act că nu mai sunt chestiuni prealabile, a acordat cuvântul părţilor în dezbaterea pricinii.

Avocat M.E. a dezvoltat motivele de recurs, arătând că înţelegerea dintre părţi nu a fost legal încheiată, deoarece obiectul convenţiei nu există, suma de bani în litigiu nu a fost împrumutată şi se bazează pe o cauză ilicită decurgând din capitalizarea dobânzii. A solicitat admiterea recursului cu cheltuieli de judecată.

Avocat C.L. a arătat că nu există temeiuri pentru a considera contractul încheiat de părţi nul şi a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.

Intimaţii-pârâţi R.M.I.şi N.C., având pe rând cuvântul, au pus concluzii de admitere a recursului.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă:

Din studierea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

V.A. a chemat în judecată pe R.A., R.M.I.şi N.C. pentru a fi obligaţi să-i restituie suma de 44.000 U.S.D. sau echivalentul în lei la data plăţii, suma reprezentând împrumut nerestituit conform contractului din 2.XI.1998.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâţilor la plata dobânzii calculate de la data de 28.07.2000 (data scadenţei) până la executarea sentinţei şi instituirea sechestrului asigurator asupra imobilului situat în Cluj Napoca, str.Dostoievski nr.78 înscris în C.F. nr.675 Cluj Napoca, proprietatea debitoarei R.A.şi a fidejusoarei R.M.I..

În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că la 2.XI.1998 a încheiat cu R.A.un contract prin care a împrumutat acesteia suma de 55.000 USD. Termenul de restituire a fost stabilit la o lună de la solicitarea împrumutătorului. În acest sens a expediat notificarea către pârâta R.A.la 26.06.2000 prin care a solicitat restituirea sumei împrumutate, însă pârâta nu i-a dat curs. Din debitul de 55.000 USD R.A.a restituit suma de 11.000 USD rămânând nerestituită suma de 44.000 USD.

Reclamantul a precizat că acţiunea era îndreptată şi împotriva pârâţilor R.M.I.şi N.C. care au participat la încheierea convenţiei ca martori giranţi având astfel calitatea de fidejusori conform art.1652 şi art.1656 C.civ., obligându-se la garantarea executării obligaţiei asumate de R.A.

De asemenea, a invederat că întrucât asupra imobilului intabulat în C.F. nr.675 Cluj Napoca erau înscrise două ipoteci în sumă de 300.000.000 lei, respectiv 465.000.000 lei şi dobânzi în favoarea B.R.D. Cluj era necesară instituirea sechestrului asigurator asupra întregului imobil conform art.237 şi următoarele din Legea nr.LX/1881 şi art.1718 C.civ.

Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr.59/14.II.2001 a admis în parte acţiunea împotriva pârâtei R.A.pe care a obligat-o să plătească reclamantului suma de 19.000 USD sau echivalentul în lei la data plăţii, precum şi dobânda practicată de BNR, cu începere de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la plata integrală a datoriei.

S-a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra cotei de proprietate a pârâtei R.A.asupra imobilului situat în Cluj Napoca, str.Dostoievski nr.78, înscris în CF 575 Cluj cu nr.top 3824/2 şi 3824/3 pentru recuperarea creanţei de 19.000 USD şi dobânda practicată de BNR calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la plata integrală a datoriei.

S-a respins acţiunea împotriva pârâţilor R.M.I.şi N.C. pentru restituirea împrumutului.

Instanţa a reţinut că prin contractul de împrumut din 2.XI.1998 pârâta R.A.a recunoscut primirea de la reclamant a sumelor de 30.000 USD şi respectiv 25.000 USD cu obligaţia de a restitui împrumutul la solicitare. Pârâta R.M.I.şi N.C. care sunt mama şi respectiv soţul pârâtei R.A.au semnat contractul în calitate de martori giranţi. Părţile de comun acord au invederat că suma înscrisă în contract nu a fost predată la data încheierii lui iar probele au atestat că începând din anul 1993 reclamantul a împrumutat-o pe pârâta R.A.cu diferite sume de bani, iar pe parcursul anilor la rândul ei pârâta restituind din aceste sume. Reclamantul a recunoscut încasarea sumei de 11.000 USD şi a susţinut că pârâţii mai datorau 44.000 USD. Interpretând conţinutul convenţiei din 2.XI.1998, instanţa a apreciat că înserarea separată a sumei de 30.000 USD şi respectiv 25.000 USD demonstra că prima sumă reprezintă împrumutul propriu zis, iar cea de a doua dobânda.

În acest context şi întrucât pârâta debitoare a restituit o sumă de 11.000 USD însemnează că mai datora încă 19.000 USD sumă la care a fost obligată în temeiul art.1576 C.civ.

Referitor la pârâţii R.M.I.şi N.C. instanţa a stabilit că în lipsa unor contracte de fidejusiune încheiate cu reclamantul aceştia aveau doar calitatea de martori la încheierea convenţiei şi prin urmare nu puteau fi obligaţi la restituirea debitului.

În schimb, conform art.1088 C.civ., R.A.datora dobânda practicată de BNR la suma reprezentând împrumutul neachitat, calculată cu începere de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la plata integrală a sumei.

Curtea de Apel Cluj – secţia civilă, prin decizia nr.149/5.07.2001 a admis în parte apelul declarat de reclamantul V.A. împotriva sentinţei civile nr.59/14.02.2001 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat pârâta R.A.să plătească reclamantului suma de 44.000 USD sau echivalentul în lei la data plăţii, precum şi dobânda practicată de BNR cu începere de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la plata integrală a sumei în lei de 19.000 USD.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

S-a respins apelul declarat de pârâta R.A.în contra aceleiaşi sentinţe.

Prin încheierea din 12.07.2001 aceeaşi instanţă, din oficiu, în temeiul art.281 C.pr.civ. a dispus îndreptarea erorii materiale din decizia nr.149/5.07.2001 a secţiei civile în sensul că a menţinut sechestrul asigurator asupra cotei de proprietate a pârâtei R.A.din imobilul situat în Cluj Napoca, înscris în CF nr.675 cu nr.top.3824/2 şi 3824/3 pentru recuperarea creanţei de 44.000 USD.

Instanţa de apel a reţinut că tribunalul încălcând dispoziţiile imperative ale art.969 C.civ. şi clauzele contractului a apreciat că împrumutul propriu-zis ar fi fost de 30.000 USD iar diferenţa de 25.000 USD ar fi fost dobândă, în dosar neexistând nici o probă care să permită o atare concluzie. Nici măcar pârâta nu a făcut o astfel de susţinere.

Cum reclamantul a recunoscut restituirea sumei de 11.000 USD, pârâta îi mai datorează suma de 44.000 USD în limita căreia a fost admisă acţiunea cu dobânda aferentă practicată de BNR.

Că este aşa o atestă şi contractul de împrumut încheiat tot la 2.XI.1998 pentru suma de 56.300 USD între V.A. ca împrumutator şi R.A.ca împrumutată în care se face menţiunea expresă că debitul reprezintă dobânda pe anii 1996, 1997, 1998 şi că suma nu era purtătoare de dobânzi.

În contra acestei decizii şi a încheierii de îndreptare a erorii materiale a declarat recurs pârâta R.A.solicitând în principal casarea ei şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru rejudecare întrucât nu au fost clarificate toate aspectele pe care cauza le implica şi aceasta deoarece instanţa de apel i-a respins proba cu un număr de 4 martori, sub acest aspect fiind aplicabile disp.art.312 (5) C.procciv.

În subsidiar, recurenta a invocat art.304 pct.7, 8, 9 şi 10 C.proc.civ. şi a cerut modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acţiunii.

Astfel, s-a susţinut că înscrisul din 2.XI.1998 care a stat la baza obligării sale la plata sumei de 44.000 USD şi a dobânzilor era lovit de nulitate absolută întrucât era întemeiat pe o cauză ilicită, cu încălcarea Legii nr.313/1979 şi art.1088 C.civ. Neadmiţându-se toate probele necesare, care puteau duce la o justă soluţionare a cauzei, nu s-a cercetat fondul pricinii. Se mai reproşează instanţei că faţă de răspunsul la interogator al reclamantului în sensul că la data convenţiei nu s-a acordat nici o sumă de bani, acest aspect trebuia verificat.

De asemenea, s-a criticat instanţa că nu a analizat voinţa părţilor, respectiv dorinţa reclamantului de a se îmbogăţi fără just temei întrucât practica cămătăria. În acest sens recurenta a invederat că instanţa de apel nu a analizat comparativ cele două contracte de împrumut încheiate în aceeaşi zi, respectiv 2.XI.1998 unul pentru 55.000 USD, iar altul pentru 56.300 USD reprezentând dobânzi. Totodată trebuia avut în vedere şi protocolul scris de reclamant din 8.II.2000 dar nesemnat de recurenta pârâtă în care reclamantul recunoaşte contractul de împrumut pentru o dobândă de 56.300 USD la care însă renunţă, dar confirmă încasarea sumei de 11.000 USD, probe în raport de care suma ce o putea pretinde era de 27.500 USD.

Mai mult, din actele aflate la dosar rezultă că reclamantul practica dobânzi de 10%, 8%, 5%, 4% pe lună, adăugând dobânda stabilită ilegal la capital şi apoi aceasta urma să producă din nou dobândă (anatocism).

În fine, în raport de conţinutul contractului de împrumut din 2.XI.1998 pentru suma de 56.300 USD în care se stipula expres că reprezintă dobândă pe anii 1996, 1997 şi 1998 instanţa de apel comparându-l şi cu celălalt contract pentru suma de 55.000 trebuia să tragă o concluzie reală în cauză.

Recursul nu este fondat.

Din dosar a rezultat că la 2.XI.1998 între reclamantul V.A. şi pârâta R.A.au intervenit două convenţii de împrumut acte juridice la care au asistat ca martori R.M.I., mama pârâtei R.A.şi N.C., soţul debitoarei (f.7 şi 44 dos.nr.7668/2000).

În unul din contracte s-a menţionat că R.A.a beneficiat de la reclamant de un împrumut de 30.000 USD+25.000 USD, în total suma de 55.000 USD restituibilă la solicitare sens în care împrumutatorul urma să o notifice pe împrumutată cu cel puţin o lună înainte de scadenţă. S-a mai prevăzut că dovada împrumutului se face în condiţiile art.1191 C.civ. numai cu contractul.

În cealaltă convenţie suma acordată a fost de 56.300 USD (7900 USD+26.400 USD+22.000 USD) cu menţiunea expresă că reprezenta dobânda pe anii 1996, 1997 şi 1998 restituibilă la solicitare şi după notificarea împrumutatei cu cel pentru o lună înainte, dovada împrumutului făcându-se ca şi în prima situaţie în condiţiile art.1191 c.civ., numai cu contractul.

La interogator, reclamantul a precizat că împumutul de 55.000 USD a fost acordat în perioada 1993-1998 şi reprezintă doar creanţă fără dobândă, constituind o reactualizare a unui contract mai vechi (f.53 dos. nr.7668/2000). În ceea cepriveşte dobânda a invederat că aceasta a fost consemnată într-un contract distinct. De asemenea, a recunoscut că din debitul de 55.000 USD pârâta R.A.a restituit suma de 11.000 USD.

Pe de altă parte, aşa cum deja s-a relevat, părţile prin semnarea contractului de împrumut au fost de acord că dovada împrumutului se face exclusiv cu înscrisul constatator al acestor operaţiuni juridice.

Prin urmare, critica adusă de pârâta R.A.în motivele de recurs, în sensul că instanţa de apel i-a respins nejustificat proba cu 4 martori prin care se putea clarifica adevăratul raport juridic, dintre părţi apare nefondată cât timp aceasta a fost de acord ca dovada împrumutului să se facă numai prin contractul încheiat de părţi aşa cum de altfel o prevăd disp.art.1191 C.civ., care instituie interdicţia de a dovedi cu martori actele juridice a căror valoare depăşeşte 250 de lei.

Mai mult, art.1191 (2) C.civ. prevede şi interdicţia de a dovedi cu martori împotriva şi peste cuprinsul unui înscris.

Regula instituită prin art.1191 C.civ. reprezintă o convenţie tacită a părţilor prezumată de lege care nu poate fi combătută decât tot printr-o convenţie contrară, ceea ce însă nu a avut loc în speţă.

Pe de altă parte, invocarea de către recurentă a disp.art.312 (5) C.proc.civ. pentru fundamentarea criticii susindicate este greşită deoarece textul face trimitere la motivul de casare prev.de art.304 pct.3 C.proc.civ. respectiv când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe precum şi la cel prev. de pct.4 al art.304 C.proc.civ. şi anume când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti ceea ce însă nu este cazul în speţă.

De asemenea, este nefondată şi critica recurentei în sensul că înscrisul din 2.XI.1998 care consfinţeşte convenţia de împrumut pentru suma de 33.000 USD ar fi lovit de nulitate absolută pentru că s-ar întemeia pe o cauză ilicită cu încălcarea Legii nr.313/1979 şi art.1088 C.civ.

În adevăr, în contractul de împrumut din 2.XI.1998 pentru suma de 55.000 USD, ce constituie potrivit afirmaţiilor făcute de părţi, o reactualizare a unor debite mai vechi, respectiv 30.000 USD şi 25.000 USD nu se prevede aplicarea vreunor dobânzi, ceea ce evidenţiază că respectivele sume de bani constituie creanţa propriu-zisă.

Că este aşa o atestă şi cea de a doua convenţie încheiată de părţi tot la 2.XI.1998 în care se specifică expres că suma inserată de 56.300 USD constituie dobânda la credintele acordate de reclamant în anii 1993, 1997 şi 1998.

În aceste condiţii susţinerea recurentei că suma de 55.000 USD din contractul de împrumut ar conţine de fapt şi dobândă compusă nu are corespondent în probele dosarului şi prin urmare pretinsa clauză ilicită nu a fost probată.

De altfel, conf.art.1587 C.civ. în cazul împrumuturilor de bani se pot stipula dobânzi, iar potrivit art.1588 C.civ. dacă împrumutatul plăteşte dobânzi fără să fi fost stipulate sau plăteşte dobânzi mai mari decât cele stabilite, el nu le poate nici repeti, nici imputa asupra capitalului.

În principiu dobânda se calculează numai asupra capitalului, pentru că în condiţiile perceperii de dobândă la dobândă (anatocism) împrumutul ar deveni prea oneros. Dar, potrivit art.1084 C.civ. şi Legii nr.313/1979 pentru anularea clauzei penale din contracte, convenţiile de anatocism în materie civilă sunt totuşi valabile dacă se încheie pentru dobânzile deja ajunse la scadenţă, deci pentru trecut (nu în momentul acordării împrumutului adică cu anticipaţie) şi numai dacă vizează dobânzile datorate pe cel puţin un an calendaristic.

Osebit de aceasta, trebuie precizat că instanţa de apel a analizat ambele înscrisuri încheiate de părţi la 2.XI.1998, fapt ce i-a permis să conchidă că cele două sume de 30.000 USD şi 25.000 USD din contractul de împrumut totalizând 55.000 USD reprezentau creanţa efectivă şi nu dobânzi, semnarea contractului de către pârâta R.A., în prezenţa membrilor familiei sale, care au avut statutul de martori, confirmând primirea sumei cu acest titlu. De altfel, aşa cum deja s-a relevat, dobânzile au constituit obiectul unui contract dinstinct încheiat tot la 2.XI.1998.

În acest context, este greu de crezut şi de altfel neprobat, că recurenta şi respectiv membrii familiei sale, ar fi acceptat ca şi creanţa de 55.000 USD să includă în componenţa ei dobânzi în plus faţă de cele ce formau deja obiectul unei înţelegeri separate.

În ceea ce priveşte protocolul din 8.II.2000, înscris depus în recurs, recurenta nu îl putea invoca drept probă cât timp nu l-a semnat. Acest act emanat de la reclamantul intimat, aşa cum a pretins recurenta, făcea referire la convenţia vizând dobânzile de 56.300 USD, iar în legătură cu obiectul litigiului reafirma din punctul de vedere al reclamantului existenţa unei creanţe de 43.500 USD aspect ce însă nu îi este favorabil recurentei.

În fine, criticile vizând cuantumul ridicat al dobânzilor practicate de reclamantul intimat în anul 1995 ca şi perceperea de dobândă la dobândă exced obiectul litigiului, iar referirea la convenţia de împrumut din 2.XI.1998 pentru suma de 55.000 USD în sensul că ar conţine şi dobândă compusă, aşa cum deja s-a demonstrat nu este susţinută de probele administrate.

Faţă de cele ce preced recursul pârâtei R.A.urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta R.A.împotriva deciziei civile nr.149 din 5.07.2001 a Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă.

Obligă recurenta R.A.să plătească suma de 10 milioane lei cheltuieli de judecată intimatului V.A..

Obligă intimatul-reclamant V.A., domiciliat în Cluj Napoca str.Dornei nr.6/A la plata următoarelor sume cu titlu de taxă judiciară de timbru: 696.960 lei pentru judecata de fond şi 5.016.620 lei pentru judecarea cauzei în apel.

Conform art.20 alin.5 din legea nr.146/1997 astfel cum a fost modificată prin O.G.nr.34 din 16 august 2001, dispoziţiile din prezenta decizie referitoare la taxa judiciară de timbru constituie, titlu executoriu şi vor fi comunicate unităţii licitande subordonate Ministerului Finanţelor Publice în vederea executării silite.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2003.

 
Inapoi la Inalta Curte de Casatie si Justitie
Selectii
CSM inutil (Opinii)
Codul Fiscal (Legislatie)
Constituţia României şi 2 legi uzuale actualizat 1 octombrie 2007 (Carti)
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 pentru nationalizarea unor imobile (Legislatie)
Nesimtirea publica (Opinii)
Curtea Constitutionala rateaza o sansa istorica. A cata ? (Opinii)
Lista statelor ale caror acte notariale sunt acceptate in Romania fara apostilare si fara supralegalizare (Articole de specialitate)
Drept internaţional public (Carti)
Colaboratori la JURIS.ro (Joburi/Anunturi)
Iresponsabilitatea justitiei (Opinii)
 
 
 
Thank you for visiting juris.ro